miercuri, 15 iunie 2011

http://www.youtube.com/watch?v=UXvLYmPdeww
Pe altarul ravnei, am pus jertfe.

Am sacrificat zvacniri obscure de ratacire.
Am sacrificat rugaciuni ale eternitatii.
Am sacrificat libertatea de a ma pierde in butoaie de tensiune.
Am sacrificat vocea surda ce lupta cu optimismul meu.
Am sacrificat vidul...
Dar nu am sacrificat ceea ce se numea candva "EU".

duminică, 8 mai 2011

Risipă de viaţă....

Platonica-i iubire era căzută, sleită de puteri în faţa ei. În fundalul întunecat al existenţei sale zvâcnea sunetul dulce al unui clopot care-i cânta de această dată plângerea. Chipul ei... un chip palid, o icoană a durerii a cărui expresie nu relevă decât explozii de pedepse. Ambianţa o speria,îi era teamă de propriile ei sentimente.

De ce să mai răscolească acum colbul şi pulberea trecutului?! Voia să smulgă dorinţa din ea şi să cadă în întuneric...

joi, 28 aprilie 2011

Tensiune

Intr-un colt al inchisorii incercarilor mele, sedea cuminte dulceata esecurilor. Am privit-o. In fata-mi se infatisau niste ochi in a caror adancime se zarea noaptea,noaptea neputintei mele!

apus al durerii. . .

Sora a ratacirii, rasai din cantarea durerii in care obisnuiai sa te topesti, smulge biciuirea nelinistii ce zace-n al tau suflet , lasa nunta de umbre din mintea ta sa sfarsasca si te lasa, copila, in vointa vantului!

sâmbătă, 9 aprilie 2011

ingenunchiata de temeri. . .

Simteam un lant de cuvinte ce-mi taia pofta de a respira. Zadarnic incercam a percepe al vietii crampei de bucurii asa ca, am inceput sa te caut in albumul meu cu visuri si te-am gasit, dulce suflet, ascuns in parfumul unei umbre. . . Amurg al imaginatiei, rascoleste al mintii mele colb!

vineri, 8 aprilie 2011

Ia- mi durerea !

Smulge junghiul ce-mi cultiva singuratatea !
Biruie tensiunea ce-mi intretine nepasarea !
Sfarteca iritarea ce-mi creste tristetea !
Risipeste arsura ce-mi  ingrijeste ura !
Spulbera spasmul ce-mi ocroteste melancolia !
Ia-mi durerea !

aripa trecutului . . .

Cand siluete de ceata plutesc in jurul tau fluturand batista de portelan a amintirilor, fa ca stradania care creste in tine sa biruie. Calator singur si trist, aminteste- ti sa uiti!

joi, 7 aprilie 2011

pe treptele uitarii ...

Mor cate putin... in secundele in care evit emotiile.
Mor cate putin... in  minutele in care devin sclava obisnuintei.
Mor cate putin... in orele in care regret ca am gresit,dar gresesc din nou.
Mor cate putin... in zilele in care uit ca ranesc.
Mor cate putin... in saptamanile in care nu ma caut in mine insami.
Mor cate putin... in lunile in care imi distrug dragostea si pasiunea.
Mor cate putin... in anotimpurile in care nu sunt EU.
Mor cate putin... in anii in care nu pun persoana mea pe primul loc.
Mor cate putin... in deceniile in care nu sunt responsabila pentru ceea ce devin.
Mor cate putin... in secolele in care ma abandonez in trecut.
Mor cate putin... in mileniile in care ma las pierduta pe aripi de uitare.
Mor cate putin... in erele in care nu ma mai regasesc.

cautandu-ma!

am plecat in cautarea a ceea ce simt, dar nu am gasit decat o nebuloasa de neclaritate. Nu- mi mai aminteam unde mi- am pus sentimentele,in care buzunar al existentei mele....

atmosfera otravita! :D

Tintuia cu privirea peisajul care era dincolo de sticla ferestrei , asteptand sfarsita un tunet care sa-i readuca la viata simturile. Credea ca e fara speranta  sa-si doreasca... sa se agate de un vis care odata era realitate! Era spasita de imaginile ce i se infatisau tremuratoare in fata si incerca sa se creasca in ea. In jurul ei: o liniste surda ce o apasa, umbre ale unor siluete si o mireasma trista de regret. In acest peisaj se integra cel mai bine, desi acum se simtea stinghera dorindu-si ca mintea ei sa contureze o alta rama a unui tablou in care ea sa fie otrava fatala!

...

Goliciunea unui suflet poate fi recunoscuta dupa expresia fetei care nu are nicio traire... dupa gesturile sacadate care parca sfideaza trupul... dupa privirea in care nu se citeste nicio dorinta!

explosion !

Statea chiar in fata lui, in fata celui care o transformase intr-o umbra... O sageata de indiferenta ii taiase respiratia vazand in fata ei un trup in care zvacnea dorinta de libertate!
Era seara, iar melancolia noptii le invaluia trupurile. Priveau in gol: el- mai nelinistit ce niciodata, iar  ea.. .se cauta in privirile lui dezbracate  de orice sentiment; in gesturile pe care si-ar fi dorit sa le schiteze; in el; in amintiri; in trecut si in viitor dar mai putin in prezent; in inconstient, dar si in constient; in ratiune si in simtire; in minte si in suflet...in TOT!
Si- ar fi dorit ca macar acum sa fie capabila sa se poata debarasa de balastul de sentimente care ii sfasiau existenta. Din coltul ochiului se scurse un strop de otrava care ii rascolea toate simturile. A imbratisat fara sentiment, a sarutat fara noima, a actionat fara rost dar s-a intors mereu spasita la cel pe care- l iubea. I se parea imposibil sa accepte ca cel caruia ii daruise toate visurile ii va lua acum toata speranta fara sa priveasca inapoi.
In inima ei se dadea o lupta cumplita: o furtuna care ii invaluia simturile, un vant care- o oprea din evolutie ,o ploaie cu picuri de orgoliu. In tumultul acestor simtiri de portelan, nu se mai recunostea !
Sunetul acestei linisti o asurzea, se simtea neputincioasa in fata  statuii de sticla la care nu putea ajunge, desi era chiar in fata ei! Indoiala i se citea in priviri si asta pentru ca si-ar fi dorit ca fiorii care-i simtea in tot corpul ca si clapele unui pian, sa dispara...Dar nu-i mai putea controla. De fapt, nu mai putea controla ce i se intampla. Era prea tarziu...
Explozia din eul sau era gata sa rabufneasca. Ar fi vrut sa-l poata preveni, dar era prea tarziu...
L- a lovit.
A ramas nemiscata pentru o eternitate in asteptarea unei reactii din partea lui, apoi a cazut  plangand in hohote in fata lui. Stia cat de mult a gresit si isi dorea ca roata timpului sa dea inapoi pana in momentul in care el trecea pragul odaii.
Se simtea vinovata, speriata ca s-a lasat condusa de impuls. L-ar fi putut ierta  si acum, asa cum o facuse de nenumarate ori, dar n-a facut-o !Ii era teama ca viitorul lor era in mainile lui acum....

Amintirea acestui episod a ramas in podul mintii ei. Acum e plina de praf!